Zilei limbii materne
”Acum, că sunt părinte, îmi dau seama că alegerea numelui pentru copilul tău este o adevărată provocare și responsabilitate”
SVETLANA MUREȘAN
Membra comunității rutenilor din România, Svetlana Mureșan nu era deranjată de faptul că, în facultate, colegii ei nu au trecut corect numele ei în telefonul lor. În cadrul Proiectului ”Numele meu, oglinda sufletului meu”, dânsa relatează și despre frumosul ”legământ” al părinților ei, prin care au convenit s-o boteze astfel.
Care a fost relația dumneavoastră cu prenumele pe care îl aveți? Ați crezut dintotdeauna că vă reprezintă sau v-ați fi dorit să vă numiți altfel?
Numele “Svetlana” este un nume vechi de origine slavă și derivă din cuvântul „sveltii” care se traduce prin “luminos, de culoare albă, deschisă”. Fiind o persoană deschisă și sociabilă, consider că mi se potrivește perfect acest nume, iar faptul că ador zilele senine, cu căldură și soare, reprezintă încă o legătură între mine și nume. Dacă stau să mă gândesc acum, nu îmi vine un alt nume in minte care să mă reprezinte mai bine și de care să fiu la fel de mândră.
Reflectă acest prenume o îndelungată tradiție din familie sau părinții dumneavoastră s-au gândit, eventual, să nu continue acea tradiție când v-au ales prenumele?
Acum, că sunt părinte, îmi dau seama că alegerea numelui pentru copilul tău este o adevărată provocare și responsabilitate, deoarece, fără să-ți dai seama, ai un aport important în ceea ce privește viitorul lui, cum ar fi, poți influența personalitatea acestuia sau, cel puțin, asta este convingerea mea.
Revenind la alegerea numelui de către părinții mei, aceștia mi-au povestit că l-au auzit în prima lor vacanță împreună, iar de atunci au știut că acesta va fi numele fiicei lor. Le-a plăcut faptul că era deosebit, că avea o muzicalitate aparte și, în același timp, definea originile slave ale amândurora și a mea, implicit.
Vi s-a întâmplat ca – în varii contexte formale sau informale – numele și/sau prenumele dumneavoastră să fie scris, pronunțat sau auzit eronat? V-a supărat sau v-a amuzat situația respectivă? Povestiți-mi una sau mai multe astfel de situații!
Până la finalizarea clasei a XII-a, am locuit într-o comunitate care era obișnuită cu nume slave, astfel că erau destul de rare momentele în care numele meu era pronunțat greșit, eventual era uitat de colegii noi de la liceu.
În momentul în care m-am mutat în Cluj Napoca, deoarece aici mi-am continuat studiile superioare, mi-am dat seama că un nume mai puțin cunoscut într-o anumită regiune, poate crea situații neprevăzute.
Cea mai anevoioasă perioadă a fost cea de acomodare cu colegii de facultate, care cu greu mi-au reținut numele, îl pronunțau greșit sau pocit, și aproape niciodată nu îmi era trecut numele corect în telefonul lor. Dar asta mă amuza de fiecare dată, le atrăgeam atenția în mod discret, cu zâmbetul pe buze și acceptam să facem glume pe seama confuziei, și chiar să dau explicații referitor la originile mele și ale numelui.
I-ați dat de înțeles persoanei respective că prenumele și/sau numele dumneavoastră nu se scrie sau pronunță în formele pe care persoana respectivă le-a înțeles și în care le-a reprodus? Cum a reacționat persoana la remarca dumneavoastră? Puteți să-mi înșirați și reacții diferite, depinzând de contextele în care aceste lucruri vi s-au întâmplat!
După cum am mai spus, sunt o persoană deschisă și veselă, iar in situațiile în care numele îmi este pronunțat greșit, cel mai adesea, corectez persoana respectivă cu simțul umorului, atunci când conjunctura îmi permite, spunându-i că știu că am un nume mai deosebit și complicat.
Bineînțeles că sunt destul de multe momente în care nu atrag atenția asupra erorii. Spre exemplu, atunci când comand pizza sau un taxi, numele meu este pronunțat greșit aproape de fiecare dată, așa că m-am obișnuit să fiu ”botezată” la fiecare comandă. Totuși, sunt situații care mă obligă să atrag atenția asupra corectării numelui, cum ar fi adresa de email, care îmi conține și numele, astfel că sunt atentă să fie notată corect.
Care credeți că ar fi abordarea corectă în cazul în care nu suntem siguri că am înțeles corect prenumele și numele persoanei respective? Care ar fi atitudinea care denotă respect?
În general, consider că fiecare persoană își poartă cu mândrie numele și prenumele, oricât de dificil ar fi de scris sau de pronunțat sau oricât de ciudat ar părea, ceea ce înseamnă că trebuie să tratăm cu respect și seriozitate acest aspect.
Vorbind din postura unei persoane căreia i se pronunță de multe ori numele greșit, consider că abordarea cea mai potrivită este cea în care ne cerem scuze că nu am înțeles corect numele, rugăm persoana să-l repete și încercăm să-l pronunțăm cât mai corect. Dacă observăm că persoana se simte deranjată, ne cerem scuze din nou și încercăm să nu părem nepoliticoși sau de rea voință, și chiar să facem o glumă prin care putem, eventual, să spunem că de obicei greșim numele deosebite ale persoanelor noi.
Sursa: www.dri.gov.ro