Gaál Francisc Oscar (1941 – 2003), autorul romanului istoric “Apocalipsa rusină” s-a născut la 1 iulie 1941 în oraşul Lupeni. Ca elev al şcolii profesionale, la vârsta de 15 ani lucrează deja la Exploatarea Minieră din aceeaşi localitate, unde se angajează apoi ca muncitor în anul 1958. Urmează cursurile serale ale liceului teoretic susţinând în anul 1964 examenul de bacalaureat. Este cooptat în mişcarea de tineret unde i se încredinţează diverse sarcini la E.M. Aninoasa, E.M. Lupeni, E.M. Dîlja, s.a. Îşi satisface stagiul militar la Buzău. Urmează Academia de Ştiinţe Social Politice, specializarea politico-economică, îşi susţine examenul de stat obţinând titlul de licenţiat în ştiinţe economice. Îndeplineşte diferite funcţii printre care primar al oraşului Zlatna în perioada 1977-1984, conduce lucrările de investiţii în mai multe unităţi agricole din judeţul Alba îndeosebi în localităţile Teiuş, Sebeş, Cut, Stremţ, Mihalţ, ş.a. După anul 1989 înfiinţează mai multe societăţi comerciale care sunt active şi în prezent. În anul 1995 este încadrat ca inspector guvernamental având răspunderi în judeţele din Transilvania. Cu acest prilej se apropie de problematica ruteană din România, iniţiind constituirea mişcării în cadrul acestei etnii fapt care se concretizează în anul 2000.
Studiază îndeaproape istoria poporului rutean scriind numeroase articole şi eseuri privind tradiţiile, obiceiurile, cultura acestei etnii. În anul 2001 începe elaborarea ciclului romanului istoric „Apocalipsa rusină”. Trece la cele veşnice în anul 2003, după 2 luni de la lansarea, la Suceava, la Zilele Culturii Rutene a volumului I. Volumul al II-lea apare în anul 2007.
Istorisirea face parte din istorie. Căci ce ar fi istoria fără pana iscusită a unui spirit decis să privească dincolo de documente, mărturii şi urme pentru a da viaţă momentelor încremenite, decis să recompună curgerea în epic. Prin epic, istoria se retrăieşte pe sine pentru a se regăsi în cugetele celor pentru care prezentul nu este etern şi suspendat ci doar un moment întru devenirea lor.
Un asemenea spirit s-a întâlnit cu un fragment al istoriei, şi după ce l-a cercetat îndelung, pentru a-i pătrunde înţelesurile, şi-a ascuţit pana pentru a ne povesti ceea ce a regăsit.
Drumul de la idee la istorisire nu a fost deloc uşor. Cercetările pe care autorul le-a întreprins, sursele bibliografice la care a apelat, provenind din biblioteci din ţară şi străinătate, toate asigură corespondenţa adevărului istoric cu acest demers epic.
Romanele, însă, nu trebuie citite ca un epitaf şi nici măcar ca un epilog. Istoriile cuprinse în ea, deşi sfârşite, nu marchează sfârşitul istoriei pentru eroii cărţii, rutenii. Chiar dacă au fost obligaţi la retrageri forţate din istorie, rutenii nu şi-au pierdut credinţa că vremea lor va reveni. Şi iată că a revenit, mărturie stând chiar această carte, care ar fi fost de neconceput nu cu foarte mult timp în urmă. Recuperarea istoriei noastre, proces din care face parte şi acest demers publicistic, nu este uşoară. Cei care şi-au încercat asupra noastră talentele într-ale ingineriilor istorice, departe de a fi reuşit să ne anuleze ca popor, au reuşit totuşi să determine o ocultare a expresiilor conştiinţei naţionale, care iată că acum erupe din hibernare. Iarna istoriei pentru noi s-a sfârşit odată cu sucombarea ideologiilor care ne-au negat existenţa, crezând că ne pot anula ca popor prin simpla negare. Nu a fost aşa. Cuvintele detractorilor s-au dovedit inutile în faţa adevărului, nereuşind decât să ne întărească şi să ne purifice. Noi am reintrat în istorie cu fruntea sus după ce ne-am trăit apocalipsa.
Necesitatea unei asemenea abordări, ca cea de faţă, a istoriei rutenilor, este indiscutabilă. Dincolo de valenţele ei ştiinţifice, asigurate de seriozitatea documentării istorice, aceste romane au meritul de a reuni, într-o manieră comprehensivă, realităţi ale acelor vremuri, reconstituindu-le într-un mod accesibil pentru public. Totodată, aceastea readuc în discuţie legăturile istorice dintre români şi ruteni care, pe aceste meleaguri, au trăit aceeaşi istorie, împărţind aceleaşi vicisitudini.
