Pregătirile încep din Joia Mare, când gospodinele din sat pregătesc pasca după rețete vechi, păstrate din generație în generație. Aluatul este frământat cu pricepere, iar pasca este decorată cu flori din aluat și cu simbolul crucii, semn al credinței și al renașterii. După dospire este coaptă neapărat în cuptorul cu lemne. În Vinerea Mare, ouăle sunt vopsite în mod tradițional, folosind coji de ceapă și sfeclă, iar pentru decor se folosesc fire de iarbă. Ouale sunt apoi învelite în ciorap, tehnică veche ce oferă modele naturale și unice. Copiii participă activ la aceste momente, alături de părinți și bunici, învățând astfel rostul și frumusețea tradițiilor.
Vinerea este și ziua Prohodului, când întreaga comunitate merge la biserică pentru a lua parte la slujbă, păstrând post până la întoarcerea acasă. Este un moment de liniște și reflecție, în care oamenii își îndreaptă gândurile spre semnificația profundă a sărbătorii. Sâmbătă noaptea are loc slujba de Înviere, un moment încărcat de emoție, lumină și speranță, când credincioșii primesc vestea Învierii și duc lumina în casele lor.
Duminică dimineața, tradiția continuă cu sfințirea coșurilor pregătite cu grijă. În acestea se găsesc pască, carne de miel, unt, caș de vacă, oua roșii și usturoi – alimente simbolice, care vor fi consumate în familie. Odată ajunși acasă, oamenii ciocnesc ouăle roșii sfințite, rostesc rugăciunea și gustă din bucatele din coș, pe stomacul gol, marcând astfel începutul sărbătorii. Este un ritual simplu, dar profund, care aduce împreună familia și întărește legătura cu tradiția și credința.
Consider ca este foarte important ca aceste tradiții sa fie păstrate și transmise generațiilor tinere, pentru a conserva emoția si spiritualitatea Sărbatorii.
Svetlana Mureșan