Interviu cu dr. Gheorghe Firczak, președintele UCRR
Întrebare: Ce reprezintă această aniversare pentru ruteni în general, pentru Domnia Voastră în particular?
Activitatea noastră a fost, este și va fi subordonată ideii de afirmare a identității rutene în context românesc și universal. Ideea era una mai veche, fiindu-mi insuflată de bunicul meu, Iuliu Firczak, de tatăl meu, Eugen Firczak, care au trăit mereu cu această nostalgie a rutenismului, cu tristețea imposibilității afirmării ei. În anii studenției le spuneam mereu colegilor că am o origine ruteană, le povesteam atunci mai multe despre strămoșii mei, originari din Podkarpats`ka Rus. De acolo a venit străbunicul meu, Gheorghe/Iura Firczak, care s-a stabilit în Valea Jiului, la Lupeni, în speranța unui trai mai bun. La dorința Bunicului, Iuliu, am fost botezat cu numele străbunicului. În ultimele două decenii al secolului al XIX-lea au venit în Valea Jiului, mai ales la Lupeni, mulți ruteni, deoarece, ca oameni de munte, duceau un trai greu în regiunea natală.Când am satisfăcut stagiul militar (1986) am cerut ca pe Livretul Militar la rubrica naționalitate să fie consemnat: rutean și așa s-a întâmplat. Având discuții cu Francisc Oscar Gal Sr. (1941-2003), când am conlucrat la organizarea și funcționarea Fundației Armonia a Familiilor Etnic Mixte (1996-2000), i-am menționat mai multe despre identitatea mea ruteană. Colegul meu a insistat să instituționalizăm rutenismul printr-o asociație pentru a putea acționa mult mai amplu. Într-adevăr, am înregistrat juridic, ca asociație (2000), Uniunea Culturală a Rutenilor din România, pe scurt UCRR.
Întrebare: Vă rog, dezvoltați semnificațiile activității rutenilorde-a lungul timpului.
Au urmat alegerile pentru parlament, minoritățile fiind reprezentate în Camera Deputaților. O conlucrare deosebită am avut atunci, și a continuat ulterior în aceeași parametri, cu Francisc Oscar Gal Jr. A fost, este și, sunt sigur, va fi și în continuare cel mai apropiat colaborator al meu, ca vicepreședinte al UCRR. Trebuie să menționez că nu cunoșteam nimic despre proceduri, despre cum trebuia să ne raportăm în acest sens la alegeri. Știam că exista Consiliul Minorităților Naționale, ca organ consultativ al Guvernului României. L-am rugat pe Iuliu Winkler, atunci subprefect al județului Hunedoara, să îmi faciliteze o discuție cu cineva la acest organism. M-am deplasat la Cluj-Napoca, unde m-am întâlnit cu Peter Eckstein Kovacs, familiriazat cu problematica minorităților naționale prin funcțiile guvernamentale pe care le deținuse, care m-a pus în temă cu modalitățile de acțiune. Rezultatul la alegeri a fost surprinzător de bun. Am realizat campania cu fonduri proprii, cheltuieli minime, 2.000.000 lei, după sumele de atunci. Foarte importante au fost discuțiile de la om la om, direct sau telefonic. Oarecum problematică a fost validarea în decembrie 2000. Comisia a hotărât amânarea validării mandatului meu ca și al altor doi colegi (15 decembrie 2000). Incertititudinea a durat o perioadă. În timpul acestei ședințe, când s-a realizat validarea (1 martie 2000), Ștefan Tcaciuc, în numele Uniunii Ucrainenilor din România, a afirmat că nu există o etnie ruteană distinctă, dar există rusini, care trăiesc în Podkarpats`ka Rus, azi Zakarpatska Oblast, regiune a Ucrainei, dar nu au de a face nimic cu rutenii. A primit un răspuns elocvent în plen în Raportul Comisiei de validare: În ceea ce priveşte apartenenţa etnică, Comisia de validare a avut în vedere că aceasta este o calitate pe care o persoană şi-o asumă şi că dreptul de a decide asupra apartenenţei la o anumită minoritate naţională nu poate fi cenzurată.De asemenea, s-a constatat că organizaţiile care i-au propus pe candidaţi în alegeri au fost legal constituite şi funcţionează în condiţiile legii. Pe baza actelor dosarului şi a dezbaterilor din plenul comisiei s-a procedat la exprimarea votului asupra fiecărui mandat. Președintele Comisiei de validare, Ioan Olteanu, a subliniat: În examinarea şi dezbaterile care au avut loc s-au avut în vedere dispoziţiile art.7 din Regulamentul Camerei Deputaţilor care prevede: „Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat în cazurile în care constată că alegerea acestuia s-a făcut prin încălcarea legii, inclusiv prin fraudă electorală”. Din actele dosarelor şi din dezbaterile purtate nu s-au reţinut, pentru nici unul dintre cei 3 deputaţi (subsemnatul fiind unul dintre ei-n.n.), aspecte de încălcare a Legii electorale şi nici motive de fraudă electorală care să fi fost stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă. Să menționez că în Comisia de validare un rol semnificativ pentru cauza rutenilor l-a avut pledoaria lui Adrian Cășunean-Vlad (1947-2006), jurist de profesie, distinsă personalitate a românilor din Covasna. Trecând peste această sincopă pot spune că noi rutenii ne-am bucurat de-a lungul timpului de sprijinul Grupului Minorităților Naționale din Camera Deputaților, am realizat o colaborare semnificativă cu celelalte minorități. Un rol important în acest sens are liderul grupului, Varujan Pambuccian (armeni). Menționez câțiva colegi: Ovidiu Ganț (germani), Dragoș Zisopol (greci), Ionel Stancu (macedoneni), Niculae Mircovici (bulgari), Ileana Stana Ionescu apoi Mircea Grosaru (italieni), Miron Ignat (rușii-lipoveni), Oana Manolescu (albanezi). Am fost deputat patru legislaturi (2000-2016) iar acum reprezentarea o asigură Iulius Firczak. Noi colaborăm foarte bine cu Departamentul pentru Relații Interetnice, organ al Guvernului României, având în fruntea sa pe Enikő Katalin Laczikó, secretar de stat, pe Amet Aledin și Christiane Gertrud Cosmatu, subsecretari de stat. Colaborarea directă o asigură Amet Aledin, istoric, de etnie tătară. Nu vreau să insist prea mult asupra activității din legislativ și din zona guvernamentală deoarece mult mai semnificativă este contribuția membrilor asociației. Pentru colaborarea cu DRI un rol important îl are Viorica Igelsky (Deva) care, cu responsabilitate și dăruire, ne reprezintă în mai multe comisii care dezbat activitățile organizațiilor minorităților naționale.
Întrebare: Foarte bine. Chiar sunt curios cum s-a dezvoltat UCRR.
Imediat după alegeri am stabilit două obiective importante: sporirea membrilor asociației și stabilirea unor contacte cu rutenii de pretutindeni. Am ajuns la Dărmănești/Suceava, unde grație Mariei Saghin am reușit să concretizăm un important nucleu rutean: Emilia și Dumitru Bejenar, Maria Ciornei, etc. Astăzi ștafeta a preluat-o Cristina Bodnariuc, adunând în jurul ei ruteni din Bucovina. La Peregu Mare/Arad, părintele Vasile Bojcsuk, suținut direct de Viorica Bojcsuk, au constituit o puternică mișcare ruteană, care, la alegerile locale, pentru a doua oară consecutiv trimit în Consiliul Local un reprezentant. Tot la superlativ amintesc eforturile celor din Bistra/Maramureș, avându-i în fruntea lor pe Mariana și Ioan Petrețchi, pe Vasile Onujec. Și acolo, de două ori la rând, asociația are dublă reprezentare în Consiliul Local. Îi menționez pe cei din Pojoga/Zam, unde Maria Bocicor este o de o vivacitate ieșită din comun. Suntem în relații deosebite de colaborare cu primari din localități unde locuiesc ruteni: Imre Kovács (Peregu Mare), Vasile Duciuc (Bistra) și Sorin Nistor (Zam).
Întrebare: Bine, dar activitățile rutenilor cum s-au concretizat?
Da, este binevenită întrebarea Domniei Voastre. În aceste comunități sărbătorim în fiecare an Ziua Rutenilor, cu scopul de a menține la cote cât mai ample identitatea ruteană. Exemple sunt Ziua Minorităților Naționale, organizat anual la 18 decembrie de Departamentul pentru Relații Interetnice, Crăciunul pe rit vechi la Bistra/Maramureș, Proetnica, desfășurat anual la Sighișoara, Alfabetul conviețuirii, derulat la Ploiești sau Sărbătoarea Secuilor, la Odorheiul Secuiesc. În anul 2018, la inițiativa deputatului Iulius Firczak, am organizat aniversarea Centenarului Marii Uniri. Rutenii au fost printre primele minorități care au aderat la acest important act istoric, prin Consiliul Național Rutean de la Sighet (1918), prin vocea lui Orest Ilniczky (1877-1946), deputat de Maramureș în Parlamentul României (1919). Au fost trei manifestări la Deva, Timișoara și Vișeu de Sus, la care au participat peste 1500 de ruteni și simpatizanți ai rutenilor. Trebuie să amintesc multitudinea de publicații realizate de noi, atât prin eforturi proprii cât și cele preluate de la autori ruteni din afara României. Ele pot fi vizualizate pe site-ul nostru: rutenii.ro, îngrijit de Francisc Oscar Gal Jr. Menționez un titlu Poporul de niciunde, autor Paul Robert Magocsi, o istorie în imagini a rutenilor de pretutindeni publicată în ruteană, engleză, croată, cehă și evident, prin efortul nostru financiar, în limba română. Dintre cele realizate de noi amintesc: Ghid de conversație român-ucrainean-rutean, care subliniază și identitatea noastră lingvistică în lumea slavă, printre celelalte popoare europene. Sigur, lista publicațiilor este mult mai amplă. Am editat peste cincizeci de DVD-uri multimedia cu ocazia diverselor activități desfășurate prin efortul lui Francisc Oscar Gal Jr. (coordonator) și Mihai Dan Bogluț, care pot fi vizualizate tot pe site-ul nostru. Trebuie să menționez cele patru CD-uri cu muzică tradițională ruteană, de asemenea vizibile pe site. Menționez prima realizare de acest gen: Spivaiu poruski/Cânt rutenește, realizat sub îndrumarea regretaților profesori, dirijori și muzicologi Bogdan Dragoș Pauliuc (1946-2005) și Silviu Baciu (1946-2014). Să menționăm că Bogdan Dragoș Pauliuc a compus Imnul Rutenilor din România în anul 2004. Avem grupuri folclorice: Lastivocika/Rândunica (Dărmănești/Suceava-instructor Cristina Bodnariuc), Holubok/Porumbelul (Peregu Mare/Arad-instructor Viorica Bojcsuk) și Cervona Ruja/Bujorul Roșu (Bistra/Maramureș-instructor Mariana Petrețchi). La afirmarea noastră artistică un rol semnificativ au instrumentiștii conduși de Ivan Bocicorec și Lucian Madiar (Bistra/Maramureș).
Întrebare: Ce ne puteți spune despre tinerii ruteni?
Foarte multe. Suntem bucuroși că vin spre asociația noastră. Pentru ei organizăm anual Tabăra pentru copii și tineret, inițial la Colibița/Bistrița, de câțiva ani la Centrul pentru Copii și Tineret Căprioara Deva, unde tinerii ruteni se reîntâlnesc cu bucurie, luând cunoștință cu tradițiile și istoria rutenilor. Organizăm acțiuni educative și recreative pentru ei. Se desfășoară și un campionat de fotbal Cupa Ruteanul, cu mai multe echipe, iar câștigătorii ne reprezintă la întrecerea minorităților organizată de Departamentul pentru Relații Interetnice, unde am fost și finaliști. Într-o primă fază tineretul rutean a fost mobilizat de Dana Crăciun (Dărmănești/Suceava) și Mihai Dan Bogluț (Deva). Apoi a preluat sarcina Iulius Firczak (Deva), urmat de Svetlana Mureșan (Bistra/Maramureș), care a devenit președinta Forumului Mondial al Tineretului Rutean pentru două mandate (2015-2019).
Întrebare: Chiar, despre activitatea internațională ce ne relatați?
Este foarte importantă. Am reușit relativ repede să-i convingem pe coetnicii noștri că țelul nostru este promovarea identității rutene. În anul 2001 am reușit să luăm legătura cu organizația rutenilor din Ungaria, condusă atunci de Gabor Klebasko Hattinger (1958-2016), poet de limbă ruteană, la acel moment președintele Autoguvernării pe Țară a Rutenilor din Ungaria. După mai multe acțiuni comune, acesta a reușit să determine Consiliul Mondial al Rutenilor să ne invite la Krynica (mai 2002) la Bienala Lemkilor/Rutenilor din Polonia. Ne-am deplasat acolo, subsemnatul, Francisc Oscar Gal Jr. și Mihai Dan Bogluț. Mărturisesc sincer că am fost foarte emoționat la prima întâlnire cu membrii Consiliului Mondial al Rutenilor. Mi-au adresat tot felul de întrebări pentru a se convinge de atașamentul meu față de cauza ruteană, pentru a constata cât de multe știu depre istoria și tradițiile rutenilor. Discuțiile le-am purtat în primul rând cu Paul Robert Magocsi, istoric, membru al Academiei Canadiene de Arte și Științe Umaniste, la acea dată reprezentantul organizațiilor rutene din SUA/Canada în Consiliului Mondial al Rutenilor. Trebuia să decidă apoi CMR dacă ne invită la următoarea reuniune a Congresului Mondial al Rutenilor, ceea ce s-a și întâmplat. Am participat la reuniunea de la Prešov (2003), UCRR devenind membru cu drepturi depline al Congresului Mondial al Rutenilor. Să menționez că rutenii de pretutindeni aveau informații puține și distorsionate despre țara noastră. Mai ales după ce am organizat reuniunea Congresului Mondial al Rutenilor la Sighet (2007), am reușit să prezentăm imaginea pozitivă a țării noastre necunoscută pentru ei. Atunci au vizitat printre altele Muzeul Pipaș din Tisa/Maramureș. Au apreciat politica autorităților române față de minorități în general, față de ruteni în particular. Aceasta a determinat acceptarea imediată a organizării la noi a reuniunii Congresului Mondial al Rutenilor la Deva (2015), ca urmare a unei sincope organizatorice prin care nicio asociație din nicio altă țară nu putea dintr-o dată să-și asume un asemenea demers. Eu i-am asigurat că avem tot sprijinul autorităților centrale și astfel ad-hoc i-am primit la Deva. Ne-am bucurat de tot concursul autorităților județene și locale, Prefectura Județului Hunedoara, Consiliul Județean Hunedoara, Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara, Primăria Municipiului Deva, Colegiul Național Regina Maria Deva. De atunci ne întâlnim în țara noastră anual la aniversarea Zilei Rutenilor. Să menționăm că forul mondial rutean acordă anual Premiul Vasyli Turok-Hetesh (1940-2005) celor care au o contribuție marcantă la afirmarea rutenismului. Profesor, dramaturg și activist cultural rutean la Prešov/Slovacia, acesta a fost primul președinte al Consiliului Mondial al Rutenilor (1989-2001). Din asociația noastră au primit premiul Maria Pipaș (1930-2013) și părintele Vasile Bojcsuk. Noi participăm trimestrial la ședințele Consiliului Mondial al Rutenilor, odată la doi ani, la întrunirea Congresului Mondial al Rutenilor. De-a lungul timpului am colaborat foarte bine cu Alexander Zozuleak, Anna Pliskova și Vladimir Protivneak (Slovacia), Marianna Ljavinec și Vasili Popovics (Ungaria), Ljubka Szegedi-Falc și Natalia Hnatko (Croația). Azi, Consiliul Mondial al Rutenilor are următoarea componență: Stepan Ljavinec (Ungaria)-președinte, Andrii Kopcsa (Polonia) și Gheorghe Firczak (România)-vicepreședinți, Mio Sajtos (Croația), Djura Papuga (Serbia), Mikola Bobinec (Ucraina), Jan Chopik (Cehia), Martin Karas (Slovacia), Jim Kaminsky (SUA/Canada) – membri.
Întrebare: Pentru că suntem în județul Hunedoara vă rog să ne relatați cum v-ați raportat, de-a lungul timpului la autoritățile județene și locale?
Deoarece mă întrebați, permiteți-mi să cobor un pic mai mult în timp, să mă refer la acest aspect începînd cu anul 1990. Cu Prefectura Județului Hunedoara am avut mai multe colaborări succesive pe diverse subiecte, referindu-mă la instituție și la cei care au condus-o: Costel Alic, Gheorghe Ivan, Georgel Răican, Mihail Nicolae Rudeanu, Cristian Vladu, Dorin Gligor, Attila Dézsi, Sorin Vasilescu, Valer Ungur, Fabius Kiszely și acum Vasilică Potecă. În aceeași notă pot vorbi despre Consiliul Județean Hunedoara: Costel Alic, Gheorghe Dreghici, Gheorghe Barbu, Mihail Nicolae Rudeanu, Dorin Gligor, Adrian David, Laurențiu Nistor și acum Mircea Bobora. Să menționez pentru stadiul actual, vicepreședinții Consiliului Județean Hunedoara: Daniel Andronache și Sorin Vasilescu. La Primăria Deva am găsit deschidere pentru colaborare în instituție și la cei care au condus-o: Ovidiu Hagea, Mircia Munteanu, Petru Mărginean și acum Florin Nicolae Oancea. Îi amintesc pentru prezent pe viceprimarii Ferdinand Zoltan Pogocsan și Ovidiu Moș. O recunoștință specială pentru Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara: dr. Maria Ștefănie, Lavinia Ilina și Marta Maté. La multe acțiuni am beneficiat de colaborarea Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Decebal Hunedoara, comandanți fiind general de brigadă Viorel Sălan, apoi colonel Robert Iulian Vîță. Toți cei amintiți au manifestat mari disponibilități pentru diversele acțiuni pe care le-am organizat. Le adresez mulțumiri tuturor.
Colaborarea pe care o avem cu Uniunea Culturală a Rutenilor din România, de 16 ani, de când cotidianul Servus Hunedoara este pe piața media din acest județ, este una bazată pe profesionalism și încredere. Reprezentanții U.C.R.R. și-au pus amprenta asupra minorităților din județul Hunedoara, prin intermediul zecilor de evenimente și acțiuni organizate pentru ei. Sunt oameni devotați, profesioniști, care au trecut testul timpului și au câștigat încrederea oamenilor. Le doresc viață lungă și cât mai multe proiecte în care să se implice în continuare, minoritățile și nu numai, pentru că acțiunile pe care U.C.R.R. le organizează înseamnă implicare, dăruire și prețuire față de oameni. Le mulțumesc reprezentanților U.C.R.R. pentru încrederea pe care ne-au acordat-o de-a lungul acestor ani și îi asigurăm, în continuare, de tot sprijinul nostru.
La mulți ani!
Valentin Popescu, director general al cotidianului Servus Hunedoara
Інтервю др. Георгія Фірцака, презідент Културного Товариства Русинів Румунії
Запитаня: Яке значеня того юбілея для Русинів а переважно для Вас?
– Наше діяня було, є і буде присвячене оброджіню ідентічности Русинів на румунскі землі і у світі. Мій дідо, Юліу Фірцак, мій тато Євгиній Фірцак фурт жили думаючі на їх русиньску ідентичность, тужили бо не могли виявити що вони Русини, также з малого передали мені тоту ідею. Студентом я росказовав моїм приятелям про моє похожіня, про моїх прадідів, похожі з Подкарпатьскої Русі. Мій прадідо Георге/Юра Фірцак ся оселив на Долині Жіва, у Лупенах, шукаючи ліпше житя. Я носю мено мого прадіда бо так хотів мій дідо, Юліу. На кінці 19-го ст. на Долину Жіва, до Лупенів, пришли веля Русинів. У горах, на рідні країні, було тяжко жити. 1986-го року я виповняв войскову службу і просив аби на войскові книжці, при рубриці націоналность написали мою праву ідентічность – Русин і так то було. Післі розговору з Франчіском Оскаром Галом, старший (1941-2003), коли рішили організовати Фундацію Армонія, організація етнічно змішених фамілій (1996-2000) я росказав білше про мене і мою русиньску ідентічность. Тогди він настоїв аби зробили можну етнічну організацію, ширше придставити русиньство. 2000 року легально записали асоціацію Културне Товариство Русинів Румунії – КТРР.
Запитаня: Прошу вас, роскажьте про акціях Русинів з тих часів до тепер.
– Одбули ся вольби до Румуньского Парламенту, етнічні меншини мавши можность мати своїх депутатів у румуньскім парламенті. Зачала тогди конструківна співпраца з Франчіском Оскаром Галом, молод. Був, є і думаю що буде далше найближний мій співпрацовник, підпредседа КТРР. Я нич не знав що треба робити при вольбах. Я дізнав ся що єствує Національна Рада Меншинів, консултатівний департамент Румуньской Ради. Здебав Юлія Вінклира, підпрефект окреса Гунедоара, аби поміг мені ся стрітнути з людьми того департаменту. В Клуж-Напоці я ся стрітнув з Питром Екштаін Ковачом, високий державний чіновник на румуньскі владі, він знав білше від мене про етнічні меншини і як треба діяти. Кампанію я платив свойми грішми, мало їх було, 2 міліонів ( по давними грішми) але резултат виборів був добрий, несподіваний. Важні були розговори з каждим русином, прямо або по телефоні. Закладаня мандату було проблиматічне, децембра 2000. Комісія не дала на час закладаня трём посланцям (15 децембра 2000) а то тривало аж до 1 марца. Штефан Ткачук, депутат Україньского румуньского Союза, на засідані закладаня, казав що рутянска етнічна меншина не екзістує, але на Підкарпатьскі Русі (днес Закарпатьска область) жиють Русини і не суть ниякі связи зо Рутянами. В пленум засіданя і в справі Закладной комісії дістав тогди ясний аргумент: Закладна Комісія брала до уваги факт шо етнічна ідентіта, яку чоловік собі вібрав і декларує і до котрої він належит нихто не може цензуровати. Комісія установила що організації котрі їх післали за кандідатів були легально установлені і фунгують легально. Комісія брала до уваги документи і дебати і вирішила для каждого кандідата. Презідент Закладной комісії, Іоан Олтеану підкреслив: брали до уваги постанови арт. 7, регламенту Депутацкой камери який рішує: „Закладна комісія може не дати законну силу вольби депутата коли є ясне порушеня прав або виборне шахрайство.” Для ниякого з трёх депутатів ( я був з ними) не находили ни порушеня виборних прав, ни виборного шахрайства. Треба споминути визначний роль у Комісії за справу Русинів Адріяна Кашуняну-Влад (1947-2006), юріст і визначна румуньска особа окреса Ковасна. Можеме випустити той момент, бо далше ми Русини дістали підпору Групи етнічних меншинів Депутатьской камери і тримали фурт співпрацу з другими етнічними меншинами, визначну роль держав лідер групу, Варужан Памбукчіян (армяни). Другі депутати групу, Овідіу Ганц (німці), Драгош Зісопол (греці), Іонел Станку (македонці), Николай Мірковічь (булгари), Ілеана Стана Іонеску а за нёв Мірчя Гросару (італіянці), Мірон Ігнат (руси-липовани), Оана Манолиску (албанці). Штири рази я був депутатом (2000-216) а тепер нас представляє Юліус Фірцак. Ми активно співпрацуєме з Департаментом меджіетнічних связів, орган Румуньской влади, на челі з Єніко Каталін Лачко і з державним секретарем Амет Аледін, історік татарьской меншини. Не буду довго говорити про діяня в парламенті і во владі, бо важнийші суть акції членів нашого здруженя. Актівну співпрацу з Департаментом інтеретнічних связів тримала Віоріка Ігельскі (Дева). Взяла на себе відповідальность і представляє нас на комісіях где ся аналізують акції народних організацій.
Запитаня: Добрі. Розкажьте як ся розширила організація, Културне Товариство Русинів Румунії?
По вольбах установив два важні цілі: збільшити членів асоціації і установити контактів з Русинами других країн. У селі Дерманешти з допомогов Марії Сагін я установив значний русньский центир: Ємілія і Дмітрі Беженарь, Марія Чорней і другі. Днес перебрала роботу Крістіна Боднарюк і навкруг неї веля буковиньскіх Русинів. У Перегу Мари/Арад пан отец Василь Бойчук і Віоріка Бойчук установили сильний русиньский рух і на місцевих вольбах уж за другий раз волали русиньского представітеля у Місцеві раді. У Бістрі/Мараморош, весокий ступень актівности, на челі з Маріяну Петрецкі і Іваном Петрецкі і з ними Васіль Онужєк мобілізовали веля Русинів. В селі Пожога-Зам/Арад Марія Бочькор актівує з ентузіязмом на лоні русиньства. Ми тримаме сталу співпрацу з місцевими примарями где живуть Русини: Імре Ковачь (Перегу Мари), Василь Дучюк (Бістра), Сорін Ністор (Зам).
Запитаня: Добрі, добрі, але конкретне, повідайте про діятельство Русинів.
Так, добре ваше запитаня. У селах где живут Русини, каждого року святкуєме День Русинів з цілём підтримати русиньску ідентичность. Каждого року, 18 децембра, Департамент меджіетнічних связів організує День Народних Меншинів, потім Різдво по старому у Бістрі/Мараморош, ПроЄтніка каждого року у Сігішоарі, Алфавіт співжитя у місті Плоєшти, Свято Секуїв у Секуйским Одоргеї. 2018 року, по пропозіції Юліуса Фірцака, рішили організовати сторічя Великой Унії. Русини були першими меншинами котрі прієднали важну історічну подію через Народну Раду Русинів у Сігеті (1918) через голос Ореста Ілніцького (1877-1946), депутат з Мараморошу у першім Парламенті Румунії. (1919). Ми були у Деві, у Тімішоарі і у Вишним Вішеві. Брали участь 1500 Русинів і сімпатізантів. Ми видавали веля публікаціїв, наших або приймали від Русинів з других країв. Можеме їх видіти на нашім сіті ruteni.ro, видаватель Франчіск Оскар Гал мол. Єдна з публікацій: Народ нивыдкы автора Павло Роберт Магочій, ілустрована історія Русинів світа, публікована на русиньскім язику, англійскім, хорвацкім, ческім і румуньскім, з нашов допомогов. Видавали і нашу роботу: Ghid de conversație român-ucrainean- ruteаn, доказ для нашой ідентічности меджі славянскими народами. Видали до тепер білше як пятьдесят ДВД, яких реалізовав Франчіск Оскар Гал, коордінатор і Міхал Дан Боглуц і їх можеме видіти тоже на нашім сіті. Перша наша реалізація, Співаю порускі/Cânt rutenește коордінитори були, на жаль уж їх нема, професорове, дірігенти, музікологі Богдан Драгош Паулюк (1946-2005) і Сілвю Бачю (1946-2014). Богдан Драгош Паулюк написав 2004 року Гімна румуньскіх Русинів. Наші фолклорні групи: Ластівочка (Дерманешти/Сучава – інструктор Крістіна Боднарюк, Голубок (Перегу Мари), інструктор Віоріка Бойчук і Червона ружа (Бістра/Мараморош), інструктор Маріяна Петрецкі, з нашими інструментістами яких веде Іван Бочькорек і Лучіян Мадьяр (Бістра/Мараморош).
Запитаня: Що можете нам повісти про молодих Русинів?
Веля. Нас радує що до нашей організації приходит молодеж. Для них організуєме каждого року Табор для дітей і молодежі на перщу у Колібіці/Бістріці а послідних років у Центрі для дітей і молодежі Капріоара/Козичка у Деві. Діти ся стрічають каждого року, ся радують і учуть наші традіції, нашу історію, едукачними і рекреачними акціями. Футбольний чемпіонат Русин збирає русиньских спортівних командів а виграшна команда бере участь в змагані меншинів в рамці Департаменту меджіетнічних связів где ми були того року фіналістами. На початку русиньску молодеж мобілізовала Дана Крачюн (Дерманешти/Сучава) і Міхал Дан Боглуц а потім задачу перебрали Юліус Фірцак (Дева) і Светлана Мурешан (Бістра/Мараморош). Светлана Мурешан стала презідентков Світового Форума Молодежі за два мандати (2015-2019).
Запитаня: Отак, про інтернаціоналне діятельство що нам сказати?
Важний наший аспект є інтернаціоналне діятельство. Ми за короткій час змогли контактовати наших заграничних Русинів і говорити про наших цілях, оживити нашу русиньску ідентічность. 2001 р. зачали звязи з русиньскими організаціями на Мадярьску, на челі з Габором Клебаско Гаттіндьер (1958-2016), поет русиньского язика, тим часом презідент мадярьских Русинів. По веля акціїв з ними, Світова Рада Русинів нам післала запрошіня до Криниці (маія 2002) на двойрічницю Лемків на Польщі. Ми, Франчіск Оскар Гал-мол., Міхал Дан Боглуц і я ішли до Криниці. Скажу вам честно, мене займила велика емоція при першого стрітнутя з членами Світовой ради. Роспитовали нас узнати нашу віру у русиньскі ідеали, про русиньску історію і русиньскі традіції. Розговори зо Павлом Робертом Магочієм, історік, член Канадьской Академії култури і уманістічной наукі, представітель Русиньской організації США і Канади до Світовой ради Русинів. Світова Рада Русинів рішила нас запросити на далше засіданя Світового Конгресу Русинів у Прешові (2003). Тогди Културне Товариство Русинів Румунії став, офіціално, членом СКР. Русини окремих держав світа знали мало про нас, а тото що вни знали не було правідне. Через Засіданя Світового Конгресу Русинів у Сігеті (2007), представили позітівний образ нашой держави, незнакомий для них. Навщівили села где жиють Русини, Музей Піпаш у селі Тіса/Мараморош. Гості оцінили державну політіку за націоналні меншини, за русиньску меншину. Также приймили зорганізовати у нас засіданя Світового Конгресу Русинів у Деві (2015), коли анияка організація, анияка держава не мога скоро то зробити. Ми їх приймили у Деві, бо наша державна авторіта дала нам цілу свою згоду і підтримку, Прімарія міста Дева і Націоналне колигія „Кралёвна Марія”. На наші державі, каждого року ми ся сходжаєме святковати День Русинів. Світовий Конгрес уділяє премію Василя Турока Гетеша (1940-2013) Русинам за важну допомогу пітримовати русиньство. Професор, драматург і културний актівіст у Прешові/Словиньско, Василь Турок Гетеш був першим презідентом Світовой ради Русинів (1989-2001). Премію дістали Марія Піпаш (1930-2013) і пан отец Василь Бойчук, члени нашой асоціації. Каждого триместра береме участь на засіданя Світовой Ради Русинів і раз у два рокі на Світовий Конгрес Русинів. Співпрацовали сьме в барз добрих условіях з Александром Зозуляком, з Анёов Плішковов, з Владіміром Протівняком (Словеньско), з Маріянов Лявінець і Василём Поповічом (Мадярско), з Любков Сегеді-Фалк і Наталіёв Гнатко (Хорватьско). Теперішні члени Світовой ради Русинів суть: Степан Лявінець (Мадярьско) – презідент; Андрій Копча (Полща) і Георге Фірцак (Румунско) – підпрезідентове; Міо Сайтош (Хорватія), Джура Папуга (Србско), Микола Бобінец (Україна), Ян Чопік (Чехія), Мартін Караш (Словакія) і Джім Камінскі (США і Канада)-члени.
Запитаня: На окресі Гунедоара, придставте нам який звязок з місцевими і окресними інстітуціами?
Дайте мені можности ся вернути назад в минуле, до 1990 року. Співпрацовав веля на різні теми, зо Окреснов Префектуров, інстітучне і з особами котрі були на челі: Костел Алік, Георге Іван, Джеорджел Райкан, Міхаїл Николай Рудеану. Крістіян Владу, Дорін Глігор, Атіла Дезсі, Сорін Васілеску, Валер Унгур, Фабіус Кісзелі а тепер Васіліка Потека. Єднако можу сказати про Окресну Раду Гунедоари: Костел Алік, Г. Драгіч, Г. Барбу, Міхаїл Неколай Рудеану, Дорін Глігор, Адріан Давід, Лавренцю Ністор і тепер Мірчя Бобора. Теперішні члени Окресной Ради Гунедоара: Данієл Андронаке і Сорін Васілеску. Я найшов підтримку і у Примарії Деви і у пріматорів: Овідіу Гаджеа, Мірчя Мунтеану і тепер Флорін Николай Оанчя. Споминути треба і віцепріматорів Фердінанд Золтан Погочан і Овідіу Мош. Велику вдячність уділяю Окресному Інспекторату Освіти Гунедоара, др. Марія Штефанія Лавінія Іліна і Марта Мате. Жандармів Інспекторат Децебал з нами добре співпрацовав, з комендантами-генерал брігади Віорел Салан і полковник Роберт Юліян Выца. Честні особи яких я тут припомянув нам веля допомогали, підримовали при різних акціях і я за тото їм дякую душевно.
Наша співпраца з Културним Товариством Русинів Румунії, 16 років від коли екзістує на нашим окресу денник „Сервус/Салут Гунедоара”ся базує на професіоналні связи. Представітелі Културного Товариства Русинів із Румунії поставили свою особну лінію на меншинів окреса Гунедоара своїми головними подіями і акціями. Треба високо оцінити тих людей бо актівують з щирого серця, актівують професійно, переходжаючи часовий тест, заробивши собі довіру людей. Желам многая літ і як найбілше проєктів для меншинів. Актівна робота Културного Товариства Русинів Румунії присвячена нелем меншинам а переважні людим, з цілої душі. Дякую представітелям КТРР за довіру довгий час і обіцяєме надалше нашу повну підпору.
На многая літ!
Валентін Попеску, головний діректор денника Сервус/Салут Гунедоара