E sărbătoare în comunitatea din Dărmănești, în inima Bucovinei, acum, la sunetul ultimului clopoțel. Aici, unde crestele obcinilor veghează zi de zi destinele oamenilor, încheierea anului școlar nu este doar o formalitate administrativă. Ea reprezintă o adevărată sărbătoare a întregii comunități. Într-un astfel de sat bucovinean, unde românii trăiesc în perfectă armonie alături de minoritatea ruteană, curtea școlii devine un spațiu al dialogului cultural și al bucuriei împărtășite.
Dimineața serbării aduce cu sine o atmosferă de efervescență. Ulițele satului se umplu de copii emoționați, nerăbdători și părinți mândri. Unii mai galăgioși altii mai tăcuți dar toți îmbrăcați de sărbătoare, cu nelipsitele buchete de flori în mână, se îndreapta spre curtea Școlii Gimnaziale Dărmănești, pentru a culege laudele muncii unui întreg an școlar, 2025- 2026.
Festivitatea debutează oficial cu intonarea imnului și cu cuvântul de deschidere al directorului școlii. Emoția este vizibilă pe chipurile tuturor: profesori care își iau rămas bun de la absolvenți, părinți care își șterg discret o lacrimă de mândrie și bunici care își recunosc în nepoți propria tinerețe. Premierea celor mai buni elevi este un moment de recunoaștere a efortului depus pe parcursul întregului an școlar. Coronițele din flori de câmp, împletite de mame cu seară înainte, sunt așezate pe frunțile copiilor premianți, indiferent de etnie, ca simbol al prețuirii muncii lor.
Partea cea mai dinamică a evenimentului este, fără îndoială, programul artistic. Acesta reflectă fidel modelul de conviețuire din sat. Pe aceeași scenă improvizată în curtea școlii, poeziile în limba română se împletesc firesc cu versurile melodioase recitate în limba ruteană.
Anul școlar se încheie, iar curtea școlii se golește încet. Copiii aleargă spre porțile larg deschise ale vacanței de vară. În urma lor, rămâne certitudinea că acest sat din Bucovina oferă o lecție prețioasă. Într-o lume care tinde spre uniformizare, micul univers școlar bucovinean demonstrează că diversitatea etnică nu dezbină, ci îmbogățește. Românii și rutenii de aici nu doar că împart aceleași bănci, dar își scriu împreună viitorul, păstrând neatinsă zestrea culturală a strămoșilor.
Prof. Cristina Bodnariuc
Дерманешты, село на центрі Буковины, святкує у школі послідный дзвіночок. Тут где хребет горів щоденно дозерає над людськов судьбов, конец школьского року не є лем адміністрачна робота. Тут конец представує свято для цілої общі. В тім буковинскім селі, Румуны жыють армонічно сполу з Русинамы, подвіря школы стає простор для културного діалога і радосты для всіх.
З ранка події, по уліцях села є повно веселых, нетерплячых дітей і гордых родічів. Галасливі діты але і мовкливі, убрані у новім, святочнім одягу, з букетами квіток в руках, вступають до подвіря Гімназіалной школы у Дерманештах, діставати похвалу за їх роботу цілого навчального року 2025-2026.
Подія офіціално зачінає з гімном і з вступным словом діректора школы. Ємоція є велика для всіх, для учітелів котрі розлучають ся з своїми выпускникамы, родічі котрі з радости утирають тайно по сльозі і діды котві виджуть у своїх внуках свою молодость. Преміюваня найліпшых учеників є момент признаня їх стараня за цілый рік. Мамы сплітали вечуром віночкі з сільскіх квіток, класти на чело преміюваним дітим, будьякої народносты, сімболом поважаня їх снаганя.
Артистічный момент є найдінамічный і выявляє точно співжытя в селі. На сцені, на подвірі школы, поєзії по румуньскі ся сплітають з мелодічными декламованымы русиньскімы віршамы.
Школьскый рік на кінцу і школьне подвіря поступно ся опорожняє. Діты біжуть до ворот шыроко отвореных где їх чікають літні вакації. Ся залишила певність що буковиньске село передає нам важну лекцію. Теперішный світ іде на уніформізацію, а малый буковиньскый світ выявляє ідею що етнічна різноманітность не розєднає але збагачує. Румуны і Русины тут не ділють лем школьскі лавки, але рісують вєдно будучность, тримаючи културный маєток нашых прадідів.
Проф. Боднарюк Крістіна