Un alt moment în acestă activitate a fost vizitarea Mănăstirii Prislop din județul Hunedoara, monument spiritual, care de aproape șapte secole, reprezintă unul din cele mai importante așezăminte religioase ortodoxe din Transilvania, biserica sa, ce datează din secolul al XVI-lea, fiind declarată monument istoric. În 1948 starețul mănăstirii devine Părintele Arsenie Boca, iar după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forțat la București. Au fost vizitate în interiorul mănăstirii mormântul părintelui Arsenie Boca și la doar câţiva paşi distanţă, pe un drum îngust, s-a intrat și în peştera Sfantului Ioan de la Prislop care se presupune că a trăit aici în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Acesta şi-a săpat peştera într-o stâncă sub munte, asemenea altor sihaştri, dedicându-și viața lui Dumnezeu iar după moarte devenind făcător de minuni.
Itinerarul a continuat cu vizitarea Castelului Hunedoarei, numit și Castelul Huniazilor sau Corvinilor. Monument istoric extraordinar, cunoscut și recunoscut atât în țară cât și în străinătate, este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în Top 10 destinații de basm din Europa, castelul fiind cea mai mare construcție medievală cu dublă funcționalitate (civilă și militară) din România.
Vizitarea Cetății Devei a fost un moment deosebit. Am prezentat că Cetatea Devei este considerată una dintre cele mai importante fortificații medievale din Transilvania. A fost stăpânită de voievozi, de principi, de conți și de ducese. A fost dată în dar, vândută sau bombardată și fiecare proprietar a lăsat ceva în urma sa. Mai un zid de de apărare, mai o încăpere, mai o sală de bal sau chiar au extins cetatea cu un etaj întreg. Şi-au dorit ca ea să nu fie utilizată doar pentru apărare şi întâlniri ocazionale, ci să servească drept locuință. S-a urcat la cetate pe jos, parcurgând întreg traseul precum și cele 113 trepte din piatră. Chiar dacă urcarea a fost grea, răsplata priveliștii superbe cu Mureșul șerpuind a fost covârșitoare.
Copii participanți la acest maraton cultural au fost pe deplin impresionați de frumusețile acestei părți a țării. Au plecat spre casă cu bucuria unei săptămâni deosebite, care cred că a lăsat în sufletele lor bucurii adânci. Sunt convins că implicarea Uniunii Culturale a Rutenilor în România, a cadrelor didactice și reprezentanților uniunii din filialele noastre a fost una binemeritată, bucuria din ochii copiilor fiind o adevărată răsplată.
Francisc Gal