De când se știe, ruteanul din satele Bucovinene a așteptat Paștele, sărbătoarea Învierii Domnului, cu evlavie și bucurie. Pregătirile pentru marea sărbătoare încep odată cu postul mare, pregătirea sufletească de curățare a spiritului, urmată de curățarea locului în care trăiește, casa, curtea, localitatea, care are o valoare simbolică. Anul acesta e nevoie de toată strădania noastră, de toată puterea credinței noastre, pentru că lumea s-a umplut de foc, de fum, de zgura războiului, iar neliniștea și spaima au năpădit în sufletele noastre. Cu toate acestea nimic nu a putut tulbura gesturile aproape sacre cu care ruteanul din Dărmăneștii Bucovinei și-a împlinit ancestralele îndatoriri față de Ziua sfântă. Postul mare a fost respectat, curățenia dusă la bun sfârșit, iar bucatele tradiționale sunt pregătite, căci vor veni și cei plecați departe de țară, de satul natal. Se întorc frații, copiii și nepoții să se primenească sufletește, să refacă legătura cu cei care le-au dat viață, cu bunii și străbunii lor, cu locurile dragi. Vor sărbători împreună Învierea Domnului Isus Hristos. Biserica satului, veche de câteva sute de ani, va deveni neîncăpătoare în noaptea de Înviere. Tineri și vârstnici participă cu evlavie la slujbă, să primească lumina sfântă, așa cum au făcut-o și strămoșii lor și așa cum vor face și urmașii lor. Mulți vor rămâne până dimineața când se sfințesc coșurile cu bucatele tradiționale. Simboluri ale vieții și ale Învierii, pasca, ouăle roșii, slănina afumată, șunca, usturoiul, ceapa verde, hreanul și alte feluri, sfințite în biserică, vor fi primele bucate pe masa rutenilor în ziua de Paște. Abia după ciocnirea ouălor sfințite și rostirea cuvintelor Hristos a înviat la care se răspunde Adevărat a înviat, membrii familiei încep să mănânce. A doua zi de Paște e o zi a tinerilor, se strâng în centrul satului la horă, udă fetele, se dau în leagănele construite special pentru aceste zile. A treia zi e specială pentru că reface, în mod sacru, legătura cu cei trecuți la Domnul. Sătenii se întâlnesc în cimitir pentru a-i comemora pe cei dragi. Se sfințesc mormintele, se împarte pomană și lumină de sufletul morților. Este un prilej de a reface legăturile peste timp cu trecutul, dar este și o promisiune pentru viitor. E ca un jurământ pentru veșnicie, pentru perpetuarea seminției noastre.
Prof. Saghin Maria
Русини буковиньскіх селів, від коли єствують, ждали Воскресеня Ісуса Христа побожно і радостно. Приготовленя для великого свята зачінають враз з говінім, душевне приготовленя, духовне, сімболічне обчіщеня а потім обчіщеня оселеня, дому, подвірю. Днесь люде суть у біді і нам треба цілой сили нашой віри, бо світ ся наповнив огнем, димом і сажі войни а неспокій і страх займив наше серце. Але нич не може збаламутити святу роботу Русина буковиньских Дерманештів виповнити свої прадідівскі повиности на Святий день Воскресеня Ісуса Христа. Тримали великий пост, очістили свій дім, своє подвіря, своє село а традічні їдла суть готові. Ждуть братів, синів, дочок і унуків з далечіни, з чуджих країв. Прийдуть ся освіжити душевне, підтвердити связи з родичами, з дідами і прадідами, з родним краєм. Будуть святковати разом Воскресеня Ісуса Христа у сельскі старі церькві, від двасто років. Церьква буде необширна в ночю Воскресеня. Молоді, старі побожні беруть участь на богослужбу, приймають святе світло, так як робили їх предкі і як будуть робити і потомкі. Много з них ся остануть до рана святити паску. Кошик з традічними їдлами, паска, писанки, задемлена солонина, шунка, зелена цібуля, зелений чіснок, хрін і інші, є освящений а освячені їдла будуть перші на русиньскім Великодним столі. Будуть чокати ся писанками і казати слова Христос воскрес і будуть відповідати Воистино воскрес і родина зачне їсти. Другий великодний день є день молодежі. Зберають ся серед села на танец, поливають дівчат, хітають ся на хітанках зроблених спеціално для великодних свят. Третий день є особливий, Русини ідуть на цвинтарь обновити связи, духовні связи з рідними мертвими. Селчяни освячують гроби, роздають світло, милостиня на споминаня душі мертвих. Відчувають міст, через текучий час, з прошлом але і обіцяня на освітлену будучность. Є то клятва на вічность, на увічненя нашой нації.
Сагін Марія