Cristian Gherasim – 23.05.2023
Pe website-ul Uniunii Culturale a Rutenilor din România ne este explicat că leagănul civilizației rutene este Rusia Subcarpatică, de unde și numele de rușini, ruteni subcarpatici, sau mai simplu – ruteni.
Rutenii provin din Europa Central Răsăriteană și au ajuns în Bucovina în număr considerabil după ce regiunea a fost anexată de Imperiul Habrsburgic. Astfel, numărul rutenilor în Bucovina atingea în secolul XIX un maxim de 30.000 de etnici.
Rutenii reprezintă o populație slavonă din familia popoarelor indo-europene cu o origine clară încă neelucidată. Există teorii, conform cărora rutenii și-ar fi avut originea în populaţiile celtice slavizate. Rutenii sunt pomeniți de Caesar în Comentario de bello Gallico ca trib celtic așezat în sudul Franței de astăzi. De asemenea, se spune că geto-dacii au preluat de la ruteni modul de a prelucra fierul şi lemnul şi au învăţat cum se lucrează la războiul de ţesut.
Dacă istoria îndepărtată a rutenilor este încă învăluită în mister, istoria modernă este clară, dar și zbuciumată. După încercarea nereușită de a-și obține autonomia în interiorul Imperiului Habsburgic, rutenii s-au răsfirat în întrega Europă Centrală și de Est. Câteva decenii mai târziu, majoritatea rutenilor se găsesc din nou înglobați în cadrul unui alt imperiu, al Uniunii Sovietice. Abia după 1990 și după destrămarea URSS-ului rutenii beneficiază de autonomie culturală pe teritoriile României, Slovaciei, Poloniei şi Ungariei.
Nu doar Bucovina a fost intens populată de ruteni. Maramureșul a cunoscut chiar mai devreme o expansiunea a rutenilor în regiune. Încă din secolul XV peste 40.000 de ruteni au venit din Galiția în Marmureşul de astăzi, în documentele medievale fiind consemnate denumirele rutene ale unor sate maramureșene concomitent cu cele românești.
În număr ceva mai redus, rutenii au ajuns și în zona Banatului și a Timișoarei, acolo unde cultura ruteană se remarcă prin tradițiile sale populare vibrante: dansuri populare, muzică și costume populare elaborate.
Limba rutenă – o limba slavonă – are de asemenea un rol cultural semnificativ. Deși majoritatea rutenilor din România sunt bilingvi, româna fiind limba dominantă, se fac eforturi pentru a asigura supraviețuirea limbii rutene.
Ca și în cazul altor comunități entice, comunitatea rutenă se confruntă cu dificultăți în menținerea identității sale culturale. Migrația către zonele urbane și transformările aduse de modernizare reprezintă provocări semnificative pentru conservarea moștenirii culturale. Organizațiile comunitare și instituțiile culturale au rolul de a asigura păstrarea traditiilor rutene.
Fiind o minoritate etnică recunoscută la nivel național, rutenii au dreptul de a-și trimite un reprezentat în Camera Deputaților.
Astfel am vorbit cu Iulius Marian Firczak, reprezentantul rutenilor în Camera Deputaților pentru mandatul 2020-2024, pentru a intelege mai bine ce inseamna a fi rutean dar şi provocările cu care se confruntă această comunitate.
“Eu aş vrea să adaug pe lângă identitatea mea de rutean, pe cea de român şi cetăţean european. A reprezenta eficient minoritatea ruteană, ca şi orice minoritate în secolul XXI înseamnă a le îmbina abil pe toate trei. Niciuna nu exclude pe cealaltă şi toate trei sunt perfect armonizabile. Unitatea în diversitate nu este un truism european, cât o reţetă pentru stabilitate şi prosperitate naţională. Altfel spus, ţara o duce bine când minorităţile o duc bine şi minorităţile o duc bine când ţara o duce bine.” – a subliniat Firczak pentru Deutsche Welle.
Întrebat fiind de unele ieșiri populiste și naționaliste din Parlamentul României, Iulius Marian Firczak spune ca este un adept al conciliatorismului în politică, dar și între minorități:
“Eu sunt un susţînător al politicii cine-cu-cine, al ideii că avem cu toţii acelaşi obiectiv, al convingerii că această ţară este plină de oameni care fac ca lucrurile să funcţioneze pentru toţi. Trebuie să există cooperare, bună înţelegere între diversele grupuri, minorităţi, identităţi dintr-o societate nu pentru că dă bine în discursuri parlamentare, ci pentru că este productiv, util, benefic şi economic productiv pentru întreaga ţară. Spre exemplu, Marea Unire a fost posibilă și cu sprijinul minorităţii rutene, care a devenit, alături de celelalte minorităţi, parte a națiunii române. Ele au ales să sprijine momentul 1918 cu speranța unei vieți mai bune, speranță care a fost transpusă în Declarația de la Alba Iulia de la 1 Decembrie a acelui an.”
Крістіян Герасім DW – 23.05.2023
На Website Културного Товариства Русинів Румунії найдеме поясненя що місце народженя русиньской народносты є Підкарпатьска Русь, звідкі поводе ся і їх мено, Русины, підкарпатьскі Рутены або, просто, Рутены.
Русины поводом з Централвиходной Европы а много їх прийшло до Буковины коли їх землю анексовали до Габсбургской Імперії. Также 19 сторіча на Буковині жило 30.000 Русинів.
Русины суть славянского поводу, народ індо-европской фамілії. Їх повод не є чисто розясненый. Кажеть ся що повод Русинів є з славянізачных келтів. Про Русинів споминає Чезар у Comentario de Bello Galico, келтскый кмень, оселеный на югу теперішной Франції. Тиж споминає як гето-дакі перебрали від Русинів майстерство заліза і дерева і ткати на кроснах. Давна історія Русинів не є зовсім знама але теперішна історія є знама але і тривожна. Русины не могли здобути свою автономію на Габсбургскім Імперії і ся розсіяли по цілі Централні і Виходні Европі. Пізніше, через десятьрочів, білшість Русинів суть знова під другой імперії, Совієтскім Союзом. Післи 1990 року і післи розпаду Совієтского Союзу, Русины приймали културну автономію на земли Румунії, Словакії, Польші і Мадярьска. Русины оселили Буковину але міцно оселили і Мараморош, где жыли много їх. 15 сторіча до Мараморошу прийшли з Галичіны білше 40.000 Русинів. В документах середновіка суть русиньскі назвы селів з Мараморошу, враз з румуньскімы назвамы. Русины жыли, хоть було їх менше, і на западоюжні теріторії, на Банаті і Тімішварі где русиньска култура выявляє народні жыві традіції: народні танці, співанкы, народный одяг.
Русиньскый язык є славянского поводу і єго културне значеня є велике. Білшість Русинів на Румунії э двоязычна, румунскый язык є домінантный, але Русины старають ся затримати материньскый русиньскый язык.
Русиныв не є много, так же є тяжко затримати свою културну ідентичность. Міграція Русинів з села на місто, і модернізація житя суть важні тяжкі моменты для Русинів затримати свою културну народностну ідентичность. Важный роль передавати молодежі і охранити русиньскі традіції мають комунітарні організації і културні інстітуції.
Русиньска меншина приймала націоналне признаваня, Русины можуть мати свойго представітеля у Депутатні Камері. Мы діскутовали з представителем Русинів в Депутатні Камері, з депутатом теперішного мандату, 2020-2024, Юліус Маріян Фірцак розуміти ліпше що то значит Русин і днешні провокації для цеї меншины. «Я Русин, але тим часом я є Румун, але маю і европску ідентичность і кажда меншина, 21 стороча, знає їх добре зєднати і жыти в згоді. Зєднаня і роздієлність не є лем европскый лозунг але є реалный рецепт для стабілносты і націоналного добра. Для державы є добре, коли меншины жывуть добре і коли меншинам е добре і для державы є добре.» додав Ю.М. Фірцак для Deutsche Welle. На питаня про популічні і націоналні маніфестації в Румунскім Парламенті, Юліус Маріян Фірцфк відповів що він тримає свою віру у політічну згоду і згоду медже меншинамы. «Я вірю у принціп хто с ким і у ідею що мы маєме однакый ціль і на наші країні жыють люды котрі думають такісто. Співпрацованя, згода меджи разнимы групамы меншинів, ідентичностямы є реална не лем у промовах на трибуні Парламента, бо є корисна, економічна, продустівна для цілой державы. На приклад, Велику Унію реалізовали і з допомогов русиньской меншины котра стала, сполу з іншымы меншинамы, частина румуньского народа. Русины підтримали Унію 1918 рока і дуфали на ліпше жытя. Про їх надію пишит Декларація в Алба Юлії котру підписали 1 децембра 1918.»