E timpul pentru primenirea caselor, varul, apa și detergenții, sunt la mare căutare, sârmele din curți sunt pline de rufe, de lavnechi, covoare puse la uscat. Peste cateva zile începe postul Crăciunului și bunica cotrobăie prin pod ca să scoată la lumină horșche, oalele în care va găti mâncarea de post. Postul Crăciunului, deși mai îngăduitor decât cel de Paști, este respectat cu strictețe, de aceea mâncarea va fi gătită în vasele special păstrate în acest scop. De pușini, lăsata secului, va fi ultima masă gătită cu carne, lapte sau ouă. Este un moment de împărtășire a bucuriei unui rod bogat, în jurul unei mese îmbelșugate, la care vin rudele, prietenii. Varza, fasolea, bobul, grâul fiert, cartoful și murăturile, tot felul de conserve pregătite și păstrate special pentru cele două posturi mari de peste an, vor înlocui mâncărurile din carne. Vor mânca și pește, în zilele în care calendarul le dă dezlegare. Aceasta va fi, pentru o lună și jumătate, masa de bază a ruteanului. Deși pare săracă, rutencele se pricep să facă mâncarea gustoasă și foarte variată. Nu pot să uit perohe, colțunași cu diverse umpluturi, cartofi, varză acră, diferite gemuri, stropiți cu oloi și ceapă prăjită, câte feluri de a găti cartofii, fasolea sau varza… Pare-se că și papilele gustative au memoria lor… Ghemul cu amintiri reînvie chipul bunicii mele, mărunțică, cu niște ochi albaștri pătrunzători, trebăluind în jurul plitei, descântând cu dragoste mâncarea pe care o pregătește pentru cei dragi. Deși viața modernă a dus la schimbări majore în alimentația sătenilor, multe familii de ruteni încă respectă aceste obiceiuri fabuloase și plaiul din inimă devine cât se poate de real.
Saghin Maria